Semicolon Project

de Elena

Stiu ca nu e chiar o „sarbatoare” in Romania si ca multi considera asta o porcarie. Dar am decis sa vorbesc despre acest „Semicolon Project” care consta in desenarea semnului de punctuatie „punct si virgula” ( ; ) pe incheietura mainii. Desenul asta reprezinta semnul ca ai trecut/treci printr-o depresie, ganduri de sinucidere, de tristete, de o despartire, ca te-ai mutilat fizic, ca suferi/ai suferit de anxietate etc. Ideea e ca semnul asta reprezinta o propozitie care poate fi incheiata, dar autorul nu vrea sa o incheie. Asadar, autorul esti tu, propozitia e viata ta.

Asadar, o parte din oameni „celebreaza” ziua asta, altii o critica. Am auzit chestii de genul „copii din ziua de azi, in loc sa invete sunt deprimati etc”. Imi e greu sa explic acestor oameni ca nu noi decidem sa facem asta. Si imi e si mai greu sa explic ce simt oamenii care fac asta. Pur si simplu, fiinta umana e o fiinta firava. Mai ales adolescentii. Care abia isi incep drumul in viata. Si pare o poveste lunga si plictisitoare, dar asa e. Suntem criticati de altii pentru ca este o concurenta intre tineri. Suntem uneori presati de scoala si parinti si cand pierzi in fata tuturor, te doare cel mai tare. Asa ajungi la tristete. Cand vezi ca nimic e nu e bine, intram la categoria depresie, mutilare fizica, suicid. Sunt multi care pur si simplu se satura sa nu fie buni de nimic. Si e groaznic sa te simti indepartat, marginalizat, sa ai traume din copilarie. Nu stii ce e cu tine aici, te intrebi de ce esti aici mai ales pentru ca ai primit o astfel de soarta, toti se folosesc de tine cand tu esti bun. Durerea din interior vrei sa o exteriorizezi si asa se ajunge la prima „zgarietura”. Pare un nimic mica zgarietura facuta la nervi. Nu, nu e. Se ajunge la dependenta, se ajunge la ganduri despre cum ar fi sa nu existi. Pentru ca tot ce incerci nu iese, chiar daca auzi „fii optimist! bucura-te de ce ai”. Nu ai. Mintea ta e inchisa pentru ca ai trecut prin multe. Plangi noptile pana nu mai ai lacrimi, nu poti sa dormi, sa mananci, te macina multe intrebari si probleme. Ai probleme de comunicare, iti pierzi increderea, toti te lasa, esti singur. E o boala grea si eu una, ma bucur ca am reusit sa trec peste. Nu multi inteleg, dar oamenii astia au nevoie de ajutor desi nu spun. Nu au nevoie de cuvinte grele si marginalizare doar pentru ca sunt tristi si se mutileaza ( urat cuvant, dar cred ca exprima perfect gravitatea). Oamenii acestia au nevoie de o imbratisare, de un prieten adevarat, de un sprijin, de o vorba buna, de intelegere, pentru ca moralul lor este distrus. E greu sa crezi ca poti ajuta un om ajuns asa, dar stiu ca o vorba buna mereu deschide o usa noua, o speranta.

Asa ca ajutati, cand vedeti un astfel de om, niciodata nu va va uita. Niciodata.

 

 

*Imi pare rau de cei care au pus punct si nu au avut puterea sa treaca peste*