Emotii.

Nu putem defini o singura emotie in toata viata noastra. Nu pot sa ma opresc doar la o emotie. Insa voi incerca sa concretizez o multitudine de emotii traite intr-un singur moment al vietii, toate venite asa de nicaieri, toate inundandu-ma brusc la vederea unui obiect fara prea mare valoare pentru un om obisnuit.  Sa incerc sa povestesc? Fie.

Martie 2013.  Primavara frumoasa. Cald, vantul bate incet, il simt, ma simte. Ma intalnesc cu omul pentru care as face orice, omul pe care il iubesc, omul care imi face viata mai buna. Ma ia in brate, ma saruta pe frunte, ma ia de mana si imi sopteste linistit ca ma iubeste. Si apoi intinte mana stanga sau dreapta spre mine, nu mai stiu pentru ca in momentele alea nu mai vedeam nimic inafara de bucata mare si alba de hartie.  A intins-o spre mine cu incredere. Nu banuiam nici macar o clipa ce putea ascunde bucata mare de hartie. Am deschis-o incet. Inima imi batea cu putere si simteam ca lumea se sfarseste in acel moment. Am vazut numele lui si apoi al celorlalti. I-am vazut poza. Era afisul marelui moment pe care eu l-am ratat. Era un afis de concert. Concertul unde nu mi-am putut intalni idolii. Am ridicat privirea incet si mi-am vazut numele. Numele meu, pe afisul lor. Era pentru mine. Ei semnasera pentru mine. Ei mi-au auzit pentru 2 secunde numele. Nu ma cunosc, dar eu da. Ei nu stiu ca eu scriu despre ei, insa eu da.

A ajuns pe peretele din camera. Am stat o ora cu castile in urechi, uitandu-ma la afisul adresat mie.  Plangeam. De fericire, de emotie, de nu stiu. Ma uitam ca o tembela la bucata de hartie unde era scris numele meu si apoi al lor. Pentru ei sunt doar unul dintre fani. Dintre miile de fani. Pentru mine, pentru mine sunt cei care mi-au luminat copilaria, care prin versuri m-au invatat sa lupt, sa traiesc, sa iubesc, sa ma bucur, sa apreciez ce am, sa dansez, sa cant, sa zambesc. Nu stiu cat de mult valoreaza cuvintele astea pentru un om obisnuit sau pentru ei..dar pentru mine e realitatea si nu mi-e frica sa o arat.

MULTUMESC !

Nouășpe martie două mii treișpe

Nu pot descrie cele mai frumoase sentimente in alta zi. nu stiu. 19 e un numar frumos. Let’s talk about love. Sentimentu’ ala de il simti prin vene si simti ca nu mai scapi de el si e totul pentru tine si e tot ce vrei si ce ai si ce vrei sa ai pentru totdeauna. Sentimentu’ ala pe care il ai cand il vezi, cand toti fluturii din lume sunt in corpul tau, cand ochii lui sunt cei mai frumosi ochi din lume desi ai mai vazut si alti ochi verzi, cand parul lui e perfect, asa cum sta el turtit de caciula, desi ai mai vazut baieti cu parul la fel, cand e cel mai inalt baiat si cel mai bun, desi ai mai vazut baieti inalti. sentimentu’ ala cand astepti sa te sune si cand te suna inchizi ochii si te bucuri asa in interiorul tau, cand tu de fapt ai urla de fericire. cand si un „buna” te face sa zburzi de fericire. Sentimentu’ ala care simti ca te defineste, cand stii ca toata lumea, tot universul e de partea ta, cand nu-ti mai pasa de restul, esti doar tu cu el  si asta e tot ce conteaza. Cand covrigul impartit intr-o zi de iarna, cand prima ninsoare peste oras o priviti impreuna, cand surprizele se tin lant, cand plecati la munte si va pierdeti in zapada, cand va plimbati o zi intreaga, cand faceti fotografii in fiecare minut al relatiei, cand tineti un jurnal, cand radeti non stop, cand cantati, cand va copilariti, cand discutati ca doi adulti, cand iti aduce flori, cand cumparati cadouri, cand gatiti, cand stati de Craciun impreuna, cand te tine de mana, cand te saruta pe nas sau pe frunte, cand cand cand, te face cel mai fericit om din lume.

Iubirea e cel mai frumos lucru, e cel mai simplu lucru, pentru ca vine din tine, din inima, din suflet. Tu esti iubirea.

Nevoie.

*articolul asta are valoare sentimentala si e unul dintre cele mai importante*

Nu-s multe cuvinte dar un singur cuvant poate avea 100 de sensuri. Nu iti trebuie un roman, ci un cuvant cu 100 de sensuri. Nu iti trebuie vant, iti trebuie o mangaiere. Nu iti trebuie lacrimi, dar iti trebuie un zambet. Nu iti trebuie zgomot, iti trebuie o vorba frumoasa. Nu ai nevoie de popularitate, ai nevoie de o imbratisare. Nu ai nevoie de tristete, ci de amintiri frumoase. Nu ai nevoie de reprosuri, ai nevoie de prieteni. Nu ai nevoie de bautura, ai nevoie de rasete. Nu iti trebuie caldura, pentru ca o emani tu.

Duminica.

4 grade, 17 martie, soare, leneveala. Cam frigut pentru iesit afara. E probabil ziua in care toti vor sa stea acasa si sa leneveasca la tv cu o punga de chipsuri langa ei. Insa e primavara si am decis sa nu mai lenevesc :)). Am dat un search pe net la „ce poti face duminica” si dupa niste evenimente cam plictisitoare mi-am adus aminte de seara la teatru. Ok, nu e chiar teatru. E o combinatie intre teatru si stand-up comedy. Nu stiu sa explic exact..e DIVERTISMENT PUR! 

Deci te duci intr-un club bar..foarte intim si dragut (unde nu miroase a tigari spre fericirea mea, fiind nefumatoare), te asezi la o masuta cu prietenii, sau singur, insa cu prietenii e mai amuzant, comanzi un suc si astepti. Pe masa deobicei gasesti niste foite unde daca doresti, poti scrie propozitii amuzante pe care vrei sa le auzi in spectacol. Pe scena vor aparea 4 actori care vor improviza totul. Spectacolul se bazeaza pe comunicarea cu publicul si multa voie buna. 

In fiecare duminica de la ora 7.30 in Spice Club (Bucuresti) ii gasiti pe „Improvizatorii”..cred ca se intelege numele (da-ti un search pe facebook si ii gasiti).  Have fun :3

! Nerecomandat celor alergici la ras, grumpy cat style sau nemultumitilor.

Prietenii fumate.

Intrebarea suprema: ce-s prietenii. Toti ii definesc drept persoanele care iti stiu secretele, care te sprijina, care sunt mereu langa tine. Dar oare mereu e asa? Din fericire pentru unii, da. Sunt prietenii care sunt langa tine orice s-ar intampla. Dar cu siguranta majoritatea se confrunta cu „adevaratii prieteni”. Tipul ala de oameni care te fac sa ai incredere in ei, te ajuta, te fac sa te simti bine iar apoi brusc..totul se termina. Iar dupa ce se „termina” prietenia, incearca sa-ti ia tot ce ei nu au sau nu au avut dar ai tu. Cred ca se bazeaza pe invidie. Vad din ce in ce mai multe posturi pe Facebook sau Tumblr legat de prieteniile astea fumate. 

Si totusi, care este scopul lor? Toti suntem oameni, nu? Sau genul de relatii distruse de prieteniile astea. Gelozia e gelozie, dar ce ai cu fericirea oamenilor?! Probabil voi primi raspunsuri nefolositoare (sau nu) sau raspunsurile oamenilor frustrati (sau nu).  Se zice ca devenim mai puternici pe parcursul dezamagirilor si tristetii..dar eu cred ca devenim doar foarte sensibili. Si nu mai stim ce sa iubim, in ce sa avem incredere, cine ne vrea binele si cine nu, incetam sa mai stim cine suntem si ce vrem de la viata. Si cu ce ne alegem? Cu nimic..te inchizi in tine si ii ranesti pe altii, uiti sa te bucuri de putinul pe care il ai.. pana intr-un punct in care te trezesti la „realitate”. De ce trebuie sa suferim pentru niste prietenii false.. Vreau un raspuns.

 

Cum sa ai o seara trista.

10 martie ’13. trista seara. am stat acasa citind, ascultand muzica si plangand. am abilitatea de a face mai multe lucruri in acelasi timp :)). am plans nu stiu daca de tristete, oftica sau pur si simplu pentru ca simteam nevoia. cum multi stiu probabil..ieri a fost concert Vama..la care eu (din pacate) nu am ajuns. cred ca a fost una dintre cele mai triste momente..sa nu pot sa merg la primul concert din viata mea sa-mi intalnesc eroii. pentru ca eu am crescut cu muzica lor si am visat printre versurile si notele lor. 

uite o cale sa ai o seara trista. asta cred ca e cel mai stupid sfat sau post..insa nu voiam sa scriu despre lacrimile mele..asa..lacrimogen.

1 Martie

Însfârşit a venit şi ziua asta. Soare, cald, flori multe şi parfumate, mărţişoare şi voie bună. Tot ce îmi doresc eu în primăvara asta este soare, prieteni mulţi şi voie bună.
Aştept cu nerăbdare pomii înfloriţi şi chiulurile prin parc..deşi cred că mai am ceva de aşteptat. Păsărelele astea şi căldura presimt că ne păcălesc..dar hai să ne bucurăm de ziua asta superbă de 1 Martie 🙂

Vise.

Ce putem spune despre vise ? Le negăm oare ? Dar oare ne-am gândit ca ele ne redau bucuria şi esenţa vieţii ? E greu să scrii despre ce visezi. Na, unii se gândesc la lucruri materiale, alţii la simple momente de afecţiune, sau clipele de visare din timpul nopţii. E mai logic să afirm că ce visăm noaptea reprezintă lumea noastră internă, însă totodată simplele dorinţe constituie o lume diferită de cea pe care o trăim.
Inspirată din versurile unei melodii ( Vama – Regatul meu pe un vis) constat că tot ce vrem e libertate. Nu sunt în măsură să dezvolt acest subiect, pentru că nu deţin destule informaţii.
Dar visele noastre ne definesc natura umană, sufletul, pe noi. Aşa că tot ce ne rămâne de făcut este să..visăm.

Idoli

Oare ne-am gândit de-a lungul vieţii la ce simt idolii ?  Sau cum au ajuns ei să fie idoli ? Cred că aceste 2 întrebări mă vor frămanta multă vreme. Citind o carte a unuia dintre „idoli” am realizat ca idolii sunt poate puţini prefăcuţi. Nu în sensul rău..însă în spatele unui idol se ascunde un om.
Cred în două tipuri de idoli. Oamenii ( părinţi, fraţi, surori etc.) şi personalităţile. Poate cer prea mult în a vrea să am un idol omul, nu personajul public. Oare ce simte omul despre personajul public? În caz că un astfel de idol va citi vreodată aceste fraze ( însă visez prea mult) îl rog să scrie un răspuns mic. 🙂