Romania copilareste.

de Elena

Habar n-am in ce categorie se incareaza acest articol. Cred ca la „asta e ceea ce gandesc eu si nu-mi pasa daca voua nu va convine”. Am meditat in ultima saptamana la intrebarea „cum e in Romania?”. Daca stai si asculti ce e la televizor, ti se face sila. Daca mergi pe strada si vezi cum toti se injura si cum se urasc, vei zice ca urasti Romania. Si cred ca majoritatea adultilor isi considera tara un loc urat, simplu, care nu le ofera nimic. Ei sunt oamenii tristi.  Ei sunt cei care dau Romaniei o fatada trista, care uita sa zambeasca si sa se bucure de ce au, care uita sa le arate celorlalti ca e frumos aici.  Nu contest faptul ca e mai frumos sa locuiesti in tari mai dezvoltate, in care nu faci nimic si primesti totul pe tava. Dar esti un strain. Tara ta iti e straina.  Dar sunt si oamenii fericiti care incearca sa faca zilnic o fapta buna, sa consolideze ceea ce e stricat, care se bucura de tot ce au.

Eu m-am nascut aici si cresc aici. Nu am unde sa ma duc acum si sper ca nu imi va fi impusa plecarea.  Am vazut in timp ce cresteam cum dezvoltam tara si cum o facem sa cada. Dupa parerea totul sta in mainile si atitudinea noastra. In tara asta am vazut toate emisiunile amuzante/penibile/inteligente. Aici avem superstitii si obiceiuri dragute/ciudate/unice. Aici ai in fiecare regiune alt accent, alte dansuri, obiceiuri, cantece, port. Aici totul e colorat si se pastreaza inca atmosfera veche de acum 100 de ani cel putin. Aici ai legende, mare, munte, campie, oras, tara etc. Aici copii inca se joaca in spatele blocului cu mingea si se bat cu apa vara. Aici am descoperit ca e amuzant sa mergi cu colindul de Craciun si cu Sorcova de Anul Nou.  Aici am descoperit ca muzica in Vama e superba. Aici te strangi cu toti prietenii/familia si va distrati pe cinste, cu glume, jocuri, un gratar, o bere. Aici ne intalneam cu totii pe o patura afara si ne jucam toate jocurile posibile si uitam sa mai intram in casa.  Aici cu 1000 de lei (10 bani ) ne luam o guma cu tatuaje si eram cei mai tari.  Aici au copilarit la fel ca mine si ca alti copii, sau poate chiar mai bine, toti adultii de azi. Care acum nu mai zambesc si astfel ii dau tarii o fatada trista. M-am intrebat mereu cati oameni straini invata limba noastra. Pentru ca noi o invatam pe a lor.  Pare discriminare..sau nu?

Am mai gasit blogul asta, legat de Romania care e tare dragut si pe mine una m-a facut sa rad si sa fiu mandra ca locuiesc aici. http://youknowyoureromanianwhen.tumblr.com/

 

Stiu ca visez iar prea mult, dar daca vreun adult citeste articolul asta..il rog sa se gandeasca cum sa protejeze „copilul Romania”..si sa-l creasca frumos.